Vraja ca(ti)felei

Strâng cana caldă între palme, ca pe o inimă ce bate, și privesc aburul dantelat cum se unduie ademenitor în ritmul bătăilor de inimă îndrăgostită.
Buzele mele primesc sărutul senzual
al ceștii, iar aroma de mătase a cafelei îmi gâdilă simțurile, făcând distanța dintre noi să dispară…să-mi respiri fricile, să-ți respir optimismul…
Cafeaua este băutura ce apropie inimi, este vraja ce le cuprinde în mrejele-i de catifea aromată…
Privesc pe deasupra aburului ce dansează între noi, și ne împletim privirile, și ne dezgolim gândurile, și ne sărutăm…ceștile…
Și buzele mențin tatuajul de catifea al cafelei…cu greu mă abțin să nu-ți gust savoarea, insă las imaginația să facă ce are chef cu noi…eu sunt pentru că tu-mi ești…azi sunt lumină, tu-mi ești far…
Între degete nu țin o ceașcă ci un suflet,îl lipesc de obraz ascultându-i șoaptele, iar licoarea croiește drumul către celălalt suflet, făcându-l să vibreze…cu siguranță cafeaua oferă conversații între inimi și ochi, învătând să asculte tăceri calde…
Vorbim o cafea??

18/05/2018©gvenette