Astăzi când sărbătorim ziua Iei Românești aș vrea să vă povestesc despre două mâini ce creionează atât de frumos istorioare pe pânza albă a iei…
Aceste mâini magice pictează cu acul o înșiruire de cărări unele drepte și line, altele întortochiate și pline de pericol, precum viața însăși…
Și de-a lungul acestor cărări întâlnim pajiști întregi de flori, toate având o semnificație în funcție de forma, culoarea sau locul în care sunt așezate…
Aceste degete nu doar cos, ele spun o poveste, fiecare împunsătură de ac, fiecare floare sunt cuvinte ce alcătuiesc povestea…
Nicio ie nu spune aceeași poveste, fiecare aduce un “ceva” în plus parcă spre a îmbogăți și mai mult albul pur al pânzei de in…
Aceste mâini au pus inimă, au pus dor, au pus iubire, au pus durere, patimă și speranță…
Și cu toate că în viața de zi cu zi, are o altă îndeletnicire, aceste mâini își găsesc alinare doar când cu toată pasiunea reușesc să înșiruie povestea tumultoasă a neamului românesc.
Să nu uităm că o ie făcută manual are viață, are suflet, are un înger păzitor ce ne veghează atâta timp cât o purtăm…
Iar pentru a întări și mai mult această protecție, însăși creatoarea acestor minunății este purtătoarea unui nume de înger: Mihaela…
Dacă aveți dorința de a achiziționa o ie, alegeți întotdeuna una făcută manual, energia pozitivă a mâinilor de aur a celei ce-i dă viață se transmite la putător, veți fi uimiți câtă lume necunoscută vă va zâmbi pe stradă și câte lucruri bune veți primi de la viață…
