Mâini de aur

Astăzi când sărbătorim ziua Iei Românești aș vrea să vă povestesc despre două mâini ce creionează atât de frumos istorioare pe pânza albă a iei…

Aceste mâini magice pictează cu acul o înșiruire de cărări unele drepte și line, altele întortochiate și pline de pericol, precum viața însăși…

Și de-a lungul acestor cărări întâlnim pajiști întregi de flori, toate având o semnificație în funcție de forma, culoarea sau locul în care sunt așezate…

Aceste degete nu doar cos, ele spun o poveste, fiecare împunsătură de ac, fiecare floare sunt cuvinte ce alcătuiesc povestea…

Nicio ie nu spune aceeași poveste, fiecare aduce un “ceva” în plus parcă spre a îmbogăți și mai mult albul pur al pânzei de in…

Aceste mâini au pus inimă, au pus dor, au pus iubire, au pus durere, patimă și speranță…

Și cu toate că în viața de zi cu zi, are o altă îndeletnicire, aceste mâini își găsesc alinare doar când cu toată pasiunea reușesc să înșiruie povestea tumultoasă a neamului românesc.

Să nu uităm că o ie făcută manual are viață, are suflet, are un înger păzitor ce ne veghează atâta timp cât o purtăm…

Iar pentru a întări și mai mult această protecție, însăși creatoarea acestor minunății este purtătoarea unui nume de înger: Mihaela…

Dacă aveți dorința de a achiziționa o ie, alegeți întotdeuna una făcută manual, energia pozitivă a mâinilor de aur a celei ce-i dă viață se transmite la putător, veți fi uimiți câtă lume necunoscută vă va zâmbi pe stradă și câte lucruri bune veți primi de la viață…

Imagen | Publicado el por | 2 comentarios

Noapte magică

Pe câmp se aud râsete vesele de fete tinere ce se îndeamnă să strângă cât mai multe flori de sânziene pentru a împleti mândre cununi.

Și pasul lor apăsat trece prin lanul de grâu cu spic bălai, fără a observa însângeratul mac ce le caută disperat privirea, dar care astăzi rămâne ignorat de voioșia tinereții.

Mulțumite de cât au strâns se retrag cu brațele încărcate de greutatea florilor, și în timp ce unele mai pricepute împletesc cununile aurii, restul se prind într-o horă câmpenească.

Când cununile sunt gata, toate fetele-și împodobesc mândrul cap cu niște coronițe unele din galbenele sânziene, altele din spice de grâu înveselite de roșul macilor, ori altele din tot felul de flori ce au găsit în drumul lor, pe câmpurile înverzite.

Și toate râd și se învârtesc cântând într-o horă a veseliei și a iubirii.

Când seara se lasă apar “sânzienele” toate îmbrăcate în rochii lungi albe și diafane, ce lasă să se ghicească niște siluete subțiri…

E seara lor, seara zânelor, seara unor frumoase fecioare în căutarea ursitei. Și dănțuiesc și rătăcesc pe câmpuri în căutarea iubirii…

E noaptea în care soarele și luna se-ntâlnesc și se iubesc…

E noaptea în care contrastele se atrag mai mult ca niciodată.

 Iar de zânele se vor supăra, se vor preschimba în iele…

Totul se va transforma atunci: râsul lor nu va mai răsuna cristalin, dansul lor va fi amețitor, haotic, chiar și focul va arde demonic…

De vor găsi în calea lor vreun flăcău îl vor face fiecare să se îndrăgostească nebunește de ele, uitând de el, de casă, de tot…
Cum este doar o noapte, mâine totul va reveni la normal, iar dacă fata/băiatul își va găsi ursitul/a să sperăm că va fi pentru totdeauna și nu efemer precum o noapte plină de contraste și magie…

Dar să ne bucurăm de această noapte magică plină de iubire, de veselie, de tinerețe…

sursa foto internet.

Imagen | Publicado el por | 3 comentarios

Căldură mare, mon cher!

Seceta a ucis orice boare de vânt.

Soarele s-a topit şi a curs pe pământ

A rămas cerul fierbinte şi gol.

Ciuturile scot din fântână nămol.

Peste păduri tot mai des focuri, focuri

Dansează sălbatice, satanice jocuri.

Nicolae Labiș

Imagen | Publicado el por | 18 comentarios

Copilul fiicei mele??

Oare când s-au maturizat copiii aceștia atât de repede de nu mai știu de copilărie, nici de naivitate, nici…

În urmă cu ceva timp, îmi spune fiica mea:

  • Mama, mas vale amar sin ser amado, que no haber amado nunca! ( Mami, mai bine să iubești chiar de nu ești iubit, decât să nu iubești niciodată).

Ceeee? Trebuie să precizez că fiica mea are decât 7 ani. Știu, știu…copiii în ziua de azi știu mult mai multe lucruri decât noi, există mai multe medii de informare, și totuși…

  • Dar ce știi tu de iubire, scumpo!

  • Ay, mami, iubirea e atât de frumoasă!

Am rămas bulversată…cu mintea blocată mult timp…și văzându-mă probabil cu o mutrișoară mai tristă, mi-a dat lovitura de grație:

  • Mama tu ya sabes que me puedes decir lo que sea, cualquier cosa, que soy tu amiga!(știi că poți să-mi spui orice, că sunt prietena ta)

Mă simt ca un copil, iar propriul meu copil e…un adult…la 7 ani!

Și uite așa nu mai sunt mama fiicei mele, iar fiica mea a devenit, prietena mea…oare e posibil așa ceva, sunt confuză, încotro ne îndreptăm???

Publicado en Nostalgie | 16 comentarios

Bolnavă de visare 

“Există două tipuri de oameni în această lume: realiștii și visătorii. Realiștii știu încotro se îndreaptă, visătorii sunt deja acolo.”Robert Orben

Sunt lucruri în viață ce nu pot sau nu se vor schimbate… M-am născut bolnavă, de o boală incurabilă…visarea.

Sunt conștientă că în aceste vremuri, visarea e un moft, nimeni nu are chef să viseze, toți vor acțiune, mișcare, rapiditate…prezentul pentru mulți e deja trecut…

Eu…visez…când merg la muncă, când îmi fac treburile casnice, când merg pe stradă, când ascult o melodie ce-mi face inima să plângă/râdă, când privesc marea sau un răsărit de soare… Eu visez mereu, mai ales când seara așteptând somnul să mă poarte pe ale lui tărâmuri, ascult Tormenta Tropicală, și visarea mă poartă printre tunete, răpăit de ploaie și vânt puternic…

Și visez cu ochii deschiși că sunt un fluture, că sunt o floare de portocal, că sunt o culoare, că sunt o lacrimă în nisip, că sunt rafală de vânt, că sunt val de mare, că sunt strop de ploaie, că sunt picătură de cafea…de dor…de iubire…

Nu știu dacă sunt de vină anii, dar am coborât volumul a ceea ce ascult și am urcat volumul a ceea ce simt…

Îmi place să visez și să fiu ceea ce am chef și dispoziție, mă pot metamorfoza în…orice, așa că timpul meu de omidă a expirat, aripile mele sunt pregătite…sunt eu…

Și mâine va fi o nouă zi de visare…visând cu ochii deschiși…

Imagen | Publicado el por | 8 comentarios

Gândul de Luni

Venim în această lume fără nimic…și vom pleca din ea tot fără nimic…

Va rămâne doar amintirea a ceea ce ai fost pentru toți ceilalți…

Viața e doar o zi și întotdeauna doar azi…

Zâmbește și trăiește-o la maxim…iubind!

Vídeo | Publicado el por | 12 comentarios

Mai aproape de Tine

GISELA

Mă plimb printre nori, zăbovind pe cărările vântului…

Și mi-e pasul ușor, minunându-mă cu un fulger făclie…

Nu mă satur de admirat, dar mă trezesc din visare cu al cerului tunet drept vestire de ploaia ce va veni…

Picuri repezi se ascund prin șuvițele-mi rebele și se scurg șerpuind pe fața și gâtul meu…

Mi-a fost dor să mă plimb liberă prin ploaie, printre nori…

Simt cum cerul e mult mai aproape de noi, muritorii, și-atunci simt că sunt mai aproape de Tine…

Iar ploaia ce o lași să cadă, sunt binecuvântările ce le reverși asupra noastră..

Mă plimb hai-hui, printre nori, de timp nici că-mi pasă…

Mă simt a vântului mireasă…doar că mirele nu-i…

Și tare mult mi-ar plăcea să țină ploaia câteva zile, să ne mai spele parcă din păcate, doar că se termină repede iar curcubeul își face simțită prezența pecetluind pentru a câta oară(?), iertarea Ta…

Ver la entrada original 3 palabras más

Imagen | Publicado el por | 12 comentarios

Gândul de Luni

“Suntem responsabili pentru cei pe care i-am făcut să ne iubească” Savatie Bastovoi

Vídeo | Publicado el por | 8 comentarios

De vânzare 

Vând iubire inutilă și plină de amărăciune…

Vând visuri pline speranță, dar sparte în mii de cioburi…

Vând sărutări calde, aruncate în negura timpului…

Vând ochi triști ce și-au pierdut sclipirea și licărul jucăuș al iubirii…

Vând lacrimi vărsate în van și altele ținute ascunse, ce au ars sufletul…

Vând zâmbet fals pe care nu știu să-l folosesc, stare impecabilă…

Vând îmbrățișări pline de dor ce au rămas seci, fără conținut…

Vând amintiri…

Vând tristețe…

Vănd inimă…

Vând lacrimi…

Vând dor…

De ce?? 

…poate așa-mi voi cumpăra un strop de liniște…

Dar cine-ar vrea să cumpere…

Mai bine le donez..

Imagen | Publicado el por | 17 comentarios

Mai aproape de Tine

Mă plimb printre nori, zăbovind pe cărările vântului…

Și mi-e pasul ușor, minunându-mă cu un fulger făclie…

Nu mă satur de admirat, dar mă trezesc din visare cu al cerului tunet drept vestire de ploaia ce va veni…

Picuri repezi se ascund prin șuvițele-mi rebele și se scurg șerpuind pe fața și gâtul meu…

Mi-a fost dor să mă plimb liberă prin ploaie, printre nori…

Simt cum cerul e mult mai aproape de noi, muritorii, și-atunci simt că sunt mai aproape de Tine…

Iar ploaia ce o lași să cadă, sunt binecuvântările ce le reverși asupra noastră..

Mă plimb hai-hui, printre nori, de timp nici că-mi pasă…

Mă simt a vântului mireasă…doar că mirele nu-i…

Și tare mult mi-ar plăcea să țină ploaia câteva zile, să ne mai spele parcă din păcate, doar că se termină repede iar curcubeul își face simțită prezența pecetluind pentru a câta oară(?), iertarea Ta față de noi…

Imagen | Publicado el por | 2 comentarios