Lacrima din nisip

Cu greu gândurile se recompun…este atâta întuneric și frig în mintea mea…

Nici nu mai știu cât timp a trecut, dar eu mă plimb somnambulă printre cioburile iubirii noastre…

“Privește înapoi, privește-mă să-ți văd ochii și să-mi dau seama dacă mai am vreun loc în inima ta”, dar tu nu-mi auzeai sufletul strigând…

Da…daaaa mă simt vinovată pentru că am învățat să iubesc cu tine, iar acum această iubire încet, încet se ofilește…

M-ai aruncat și m-ai uitat printre cutiile de carton, ori printr-un sertar încuiat de cheia căruia nu-ți mai amintești…

Cu inima sângerândă pășesc cu sfială pe plaja unde am băut sute de cafele și am vâzut atâtea răsărituri de soare…Și-acum am să dau vina pe răsărit pentru despărțirea noastră…ori poate și răsăritul l-ai luat cu tine…

E înnorat, ca și în sufletul meu…și m-am lăsat să cad din nori așa cum cade ploaia…suav și…gri

O lacrimă se scurge pe obraz și cu repeziciune se ascunde  în uscăciunea nisipului. O caut cu privirea parcă aș dori să o recuperez…nu trebuiesc vărsate lacrimi în “deșert”.

Trebuie să mă întorc, mă voi refugia în mine, nicicând nu voi mai căuta o lacrimă în nisip…

Bancul zilei

  • Confesiunea unui bărbat:
  • Am revăzut video-ul de la nuntă…😜dar în manșalier…😜😜

Cel mai frumos este când îi scot inelul de pe deget, ies din biserică și merg cu băieții la o bere…😂

La braț cu Speranța

Sunt o persoană, ca multe altele, norocoasă, iar acest lucru mi s-a revelat încă de la naștere. Atunci când mamei i-a venit sorocul, tocmai ce era pauza de masă ( în vremurile demult apuse, femeia însărcinată lucra cât mai aproape de termen, pentru a beneficia de cât mai mult timp după naștere).

Ducând-o de la fabrică la cea mai apropiată maternitate, doctorul constată anumite complicații, fapt pentru care îi pune la dispoziție o ambulanță însă cu o asistentă neexperimentată și fără dotare medicală…practic era ca și cum ar fi făcut autostopul…

Într-un târziu ajunge și la spitalul din Târgoviște, iar până să urce în lift, doctorul Răuță la o analiză fugară o apostrofează pe asistenta ce a însoțit-o pe mama: cum ai putut pleca nepregătită…copilul e mort…Nu vreau să mă gândesc ce-a fost în sufletul mamei ori ce a putut scoate pe gură…

Cert este că planurile mele erau altele…doream să intru în stil mare…și-așa a fost… După declarația doctorului, mi-am făcut simțită prezența…și nu oricum…la braț cu Speranța…și nicicând nu m-a mai părăsit, mi-a fost alături la bine, dar mai ales la greu.

E o vorbă: speranța moare ultima, eu aș spune că nu moare niciodată, trebuie să lupți cu toate forțele, întotdeauna avem puteri nebănuite ascunse prin cele mai dosite “cotloane”…Iar când crezi că nu mai poți…mai poți puțin, și poate acest puțin e rezolvarea problemei…

Toate au o rezolvare în această viață…cu voință și speranță!

Femeia

Ai crezut cã ai văzut-o goală doar pentru că i-ai scos hainele??

Vorbește-mi despre visele ei, despre ce-i rupe inima, despre câte lacrimi a vărsat tristă fiind de o poveste din trecut.

Sau mai bine povestește-mi de cum îi strălucesc ochii atunci când sunteți împreună.

Nu…nu ai văzut-o goală, nu i-ai pătruns în inimă…nu i-ai atins sufletul…

E timpul sã te-ndrăgostești

Întotdeauna am simțit că odată cu venirea lunii Martie am tendința de mă îndrăgosti. Nu știu dacă este de vină ieșirea din starea de amorțeală pe care o avem cu toții în timpul iernii, cert e că simt cum inima  bate nebunește atunci când văd cum soarele strălucește cu putere încă de la primele ore ale dimineții, cum totul înverzește în jur, cum păsărelele zboară gălăgioase ori de fețele zâmbitoare ale oamenilor care din când în când se opresc spre a da binețe când întâlnesc vreun cunoscut.

Și mă îndrăgostesc de florile delicate ce sunt pictate de o mână măiastră în toate culorile posibile și imposibile, mă îndrăgostesc de parfumul lor, de râsul cristalin al copiilor ce se zbenguie fericiți în parc.

Pentru a completa parcă tabloul, de nicăieri apare un fluture, nu mai sunt atât de mulți precum în copilărie,dar sunt mulți pe care-i simt în stomac, supremul semn al dragostei.

Poate mi se pare mie, dar în această perioadă lumea pare mai fericită, privește în jur cu interes, aleg hainele viu colorate…nu cumva și ei simt fluturi în stomac, oare și ei sunt îndrăgostiți ca și mine?

Merg pe stradă și fredonez în minte o melodie și m-a prins atât de tare în vraja ei, că am  un zâmbet tâmp pe chip. Sunt gata să mă ciocnesc de cineva pe stradă, dar nu se supără, din contră îmi zâmbește și-mi spune: dragostea, bat-o vina,hehe!

Daaaaa, în luna Martie sunt îndrăgostită…de viață, însă am o dilemă… Dacă oamenii când se îndrăgostesc simt fluturi în stomac, fluturii când se îndrăgostesc simt oameni??

O primăvară plină de dragoste și fluturi colorați vă doresc! 🐞🌸🌸

Ninsoarea florilor de zarzăr

Dacă mă-ntrebi de ce iubesc atât de mult primăvara, ți-aș răspunde tot cu o întrebare: păi cum să n-o iubești? E atât de gingașă, e diafană, e colorată, mai parfumată nici că se poate…e perfectă!

Când mă gândesc la primăvară  am în minte pădurea plină de ghiocei și toporași, grădina cu zambile și narcise înflorite, copacii toți în floare.

Cum să nu iubești primăvara după atâtea luni reci, albe sau gri, când totul capătă culoare, viață, pasiune, mișcare. Parcă și lumea intră în acest ritm alert după atâta timp de “hibernare”.

Dar cel mai mult de la primăvară ador zarzării, da, da, banalii zarzări cu floarea lor albă, pură, înmiresmată. Pentru a da o mai mare importanță femeile văruiesc primăvara pomii dându-le astfel un veșmânt potrivit cu această sărbătoare.

Iar când vântul aleargă jucăuș printre crengi apare minunea…ploaia florilor de zarzăr și cum tot satul e plin de zarzări, imaginea e de basm cum petalele dănțuie vesele pe notele vântului, câteodată e un vals, alteori un blues…

Nu știi care miros e mai puternic, fiecare floare în parte dorește să obțină primul loc, la parfum sau la frumusețe. Toate sunt minunate, chiar și firul ierbii ce iese timid de sub pământul negru ce a scăpat din sclavia zăpezii tirane.

Toți avem preferatele noastre, dar mie mi-e dor tare de ploaia parfumată a florilor de zarzăr ca niște pupici albi de copii inocenți.

O primăvară plină cu ploi de flori de zarzăr, cu multă culoare și parfum!🌸🌸🌸