Gândul de luni

Mi-am lăsat urma pașilor prin foșnetul frunzelor uscate, să se stingă tăcută prin amintirea pierdută a verdelui crud ce le îmbrăca astă-vară…
Mi-aș fi dorit să le îmbrățișez pe toate, construind din dorul fiecăreia un tunel de culoare, pe ale cărui șine să-și poarte gemetele foșnite…
N-a fost posibil, un vânt nervos le-a ridicat într-un dans haotic, aruncându-le dorințele către nicăieriul de mâine…
Acum pășesc cu picioarele goale printre suspinele ruginite cu speranța că mă va înțepa în talpă o speranță de verde…

12/11/2018©gvenette

Reclame

Lună coaptă

Înălțându-mă pe vârfuri
Cerului să-i șterg durerea,
Printre degete-mi se scurge
Lacrima din ochii-i suri,
Rup din mine-i dau puterea,
Să zâmbească chiar de plânge.

Zâmbete de lună coaptă
Pe cortina nopții ninsă,
De puzderia de stele,
Netivită ca o șoaptă
Și de buză abia prinsă,
Trist-atârnă-n brațe grele.

Mușc din lună cu putere,
Setea galbenă să-mi sting,
Dâre dulci, eu las pe cer,
Umplu golul cu durere.
Un buchet de stele strâng,
La vis pernă să-i ofer.

Luna galben mă trezește
Cu dulci buze, pârguite
Privind umed depărtarea,
Tristă-n partea ce-i lipsește,

Imposibil să iubească și să uite
Când soarele în zori sărută marea.

20/10/2018©gvenette

Gândul de luni

Nu toți plângem în același mod,
există surâs ce ascunde mii
de lacrimi și lacrimi ce se
scurg în urma unui
surâs.

15/10/2018©gvenette

Îți dau din mine

Îți dau din mine clipe neîncepute,
Tu poate-odat’ le vei afla menirea,
Să țeși anii știrbiți cu zilele cusute,
Uitând de nopți descoperi nemurirea.

Îți dau din mine lacrimă ascunsă,
Să fie hrană când sufletul ți-e apăsat.
Grijă să ai la omul cu privirea nepătrunsă,
Nu vei fi singurul ce făr’ lumină l-a lăsat.

Îți dau din mine a cerului nemărginire,
Și libertatea să o simți la fiecare pas,
Doar tu-ți poți duce visele la împlinire,
Ascultă inima cât ai secundele în ceas.

Îți dau din mine dor nestins de glie,
Să simți cum rădăcinile te cheamă,
Onoarea și respectul să-ți fie temelie
Doar OM cinstit să fii și nu am teamă,

Îți dau din mine aripi neobosite,
Prin muguri fini de viață să răzbești,
Spre vis să zbori cu vorbe nerostite,
Orice obstacol îți apare să nu te oprești.

Îți dau din mine inima de mamă,
Să simți pericolul când te-ncolțește,
Să rupi din suflet picuri, fără teamă,
De unde dai, nu piere ci tot crește.

9/10/2018©gvenette

Gândul de luni

Aștepți să vină vineri, însă nu-ți dai seama că dacă n-ai fost fericit miercuri nu poți fi nici la sfârșit de săptămână…bucură-te de fiecare moment căci ceea ce trece…nu e luni, nu e marți…e viața ta întreagă.
Ne plângem că viața-i scurtă, doar că noi o irosim neștiind să ne bucurăm de ea…
Suntem mereu în criză de timp, nu ne ajunge la câte planuri avem…timpul trece la fel de lent ca totdeauna și nu înțelege graba noastră…către final…
Am decis să mă bucur mai mult de luni, de marți…și de toate zilele ce mi-au rămas…tu??

8/10/2018©gvenette

mi-ești tot…

…și dacă-mi uit buzele pe al tău gât, e pentru că vreau să prelungesc momentul savurării întregii tale pieli…să gust aroma ei…
…și dacă mă-ntrebi de mă gândesc la tine…nu, eu nu doar mă gândesc, eu te port în vise, iar lumea mea se învârte doar cu iubirea ta…
…și dacă m-ai lăsa aș vrea să-ți sărut fiecare an ce fruntea ți-a brăzdat, îmblânzindu-ți și netezindu-ți gândurile cu liniștea și căldura inimii mele…
…și dacă nu mi-ai fi…eu nu pot fi…pentru că tu mi-ești tot…

7/10/2018©gvenette

Gândul de luni

…doar guști o fărâmă din mine și eu pot face să crească rădăcini în inima ta…
…pentru că eu sunt fiica lunii, cea care poate sădi în tine pâlcuri de stele țesute pe mătase de noapte…
…eu sunt steaua căzătoare ce-ți împlinește visul învăluindu-l în briza mării…
…doar eu îți dau strălucire făcându-te să fii un far în noapte… pentru că numai eu pot fii a lunii fiică…

1/10/2018©gvenette

Gemete incolore

O frunză uscată își țipa rostogolirea de-a lungul liniștii drumului, cu zgomot infernal, ca o armată de gemete prinse în închisoarea toamnei, lăsând urme adânci și incolore în sufletele noastre
„…de ce mă sfâșii, vântule, cu al tău geamăt, de ce-mi fluieri la ureche doar melodii de singurătate….mă sfâșie tăcerea lumii-n care calc…atât de puțin timp mai am, suficient ca indiferența lumii să-mi zgârie sângeriu inima…rămân cu dorul…”
Și vântul o purtă mai departe cu nepăsarea-i rece, biciuindu-i sentimentele în neobosita-i peregrinare, lăsându-mi în urechi gemetele șoptite ale unei frunze moarte…

30/09/2018©gvenette

Gândul de luni

Am învățat ca să respir ploaia în picuri,
Să pot fura zâmbete norilor taciturni,
Să-nțeleg înțelepciunea din nimicuri,
Să gust libertatea rebelă a unei furtuni.

Mi-am ars privirea în flacără de răsărit,
Stingând apoi văpaia în stropul de cafea,
Sorbind încet din viața, trecută-n asfințit,
Am învățat ce prețioasă a rămas tăcerea.

24/09/2018©gvenette

Ești toamna mea

pentru Iuliana

Cu tine-am învățat să iubesc toamna,
Doar pentru c-ai sosit la braț cu ea,
Pășea ca o regină printre frunze, doamna,
Învăluită în arome și cu ochi de peruzea.

Cu tine am învățat să-mbrac copacii,
Când zgribuliți gemeau tăcut în noapte,
Am croșetat fulare roșii, precum macii,
Legându-le pe ram, cu iz de mere coapte.

Cu tine gândurile îmi sunt pline de senin,
Chiar dacă cerul plânge cu suspine,
Mi-ai injectat copilărie, puțin câte puțin,
Plimbându-ne prin ploaia gri cu riduri fine.

Cu tine toamnei i-am făcut zâmbete crețe
Și ca să zbori nu aripi trebuie să crească.
Să ai mereu un vis, nu doar la tinerețe,
Copilu-ți dă curaj că o să se-mplinească.

21/09/2018©gvenette