NU-NCHIDE…

Nu-nchide ușa atunci când vei pleca

Mai lasă-mi o fărâmă de speranță,

Iar urma de parfum ce-o lași în urma ta

Ca un sărut să mă întoarcă iar la viață.

 

Nu-nchide ușa dacă pleci mâhnit

Lumina lunii să coboare-n prag,

S-aline iureșul cuvintelor ce m-au rănit,

Să mă doboare și să uit cât mi-ești de drag

 

Nu-nchide ușa de nu mai vrei să stai

Vorbele mele goale, să nu te mai rețină.

De vei căta iubirea-n al nostru colț de rai

Mereu îti las aprinsă o lumină.

 

Nu-nchide ușa atunci când pleci,

Sunetul dulce-al ploii să mă-mbie

Și să mă poarte pe-al norilor poteci,

Am să mă-ntorc de vei dori să-ți fiu făclie.

 

Gândul de luni

Cum ar fi fost de nu te cunoșteam

În ale căror brațe odihna îmi găseam,

Cine prin mângâieri și șoapte la ureche

Mi-ar goni dorul și setea buzelor pereche.

Cum ar fi fost de nu m-ai fi știut

Mirosul cărei pieli ți-ar fi plăcut,

Sub ale căror degete fierbinți,

Catifelate, curioase, înfiorat te simți.

Cum ar fi fost de nu ne-am fi-ntâlnit?

Oare soarele n-ar mai fi strălucit?

Oare cerul ar fi pierdut a sa culoare?

Puteam fi noi mai fericiți?…Oare??

Bancul de seară

O babuta cade pe scari si isi rupe piciorul. Merge ea la doctor, operatia reuseste si doctorul, dupa ce-i pune piciorul in ghips, ii interzice sa urce sau sa coboare scarile timp de o luna. Dupa aproape patru saptamani, suna babuta disperata la cabinetul medicului:
– Domnule doctor, acum pot sa cobor scarile? Ca m-am plictisit sa tot urc si sa cobor pe burlan! 

Gândul de luni

Un război e viața toată

Nu ceda chiar de ți-e greu,

De te-ncearcă toate-odată

Doar luptând câștigi mereu.

Ai încredere în tine, spune da

Nu spune nu, luptă, speră, îndrăznește

Fii bărbat, nu ezita

Și uimit vei fi cum viața înzecit te răsplătește

Istorie

Castele, poduri, ruine…toate au miros medieval…

Miroase a istorie, a respect pentru păstrarea culturii, identității și tradiției neamului…

TE CAUT

Nu m-așteptam la a ta plecare

Totul a fost mult prea ciudat,

Te-am căutat apoi în fiecare floare,

În nor, în soare…dar fără rezultat.

Și-aș fi dorit să mai rămâi puțin

Dar te-ai grăbit atât de tare,

Am strâns în suflet lacrimi și venin

De-ai știi tu, tată, dorul cum mă doare.

N-am plâns și nici acum nu plâng

Chiar dacă soarta-i crudă uneori,

Atâtea amintiri și întrebări se strâng

În mintea de copil nu poți să pleci la nori.

Eu însă te-am închis în minte undeva

Să pot vorbi cu tine…măcar cu inima,

Și nu aștept ca timpul să scalde în uitare,

Dorul de tine, tată, nu are alinare…

Gânduri mov

Din ceașca mea de gânduri

Mov, privesc la aburul ce iese,

Cât aș dori să nu mă tulburi,

Să nu te-ascult…să nu îmi pese…
Să pot să evadez în mine,

Să mă ascund după un dor,

Să râd în hohot dacă-mi vine

Chiar dacă-n ochi îmi plânge-un nor.
Și cu dulci șoapte de mătase

Mici gânduri mă trezesc încet,

Cu verde fir de iarbă coase

Roșii-amintiri într-un buchet.
Și uite-așa din movul gând

Din ceașca mea cu amintire

Cafeaua-mi desenează blând

Un zâmbet cald și o iubire.

Gândul de luni

Și i-am promis ploii să nu mai plângă,

Atunci când nu vei fi în preajma mea,

De ți-o veni vreodat’ un dor de ducă…

Să-ți lași inima ta lângă a mea…

Întoarce-te curând

În ziua-n care privești un răsărit,

Iar briza te sărută blând,

Nu aștepta alt val, alt clipocit

Că mor de dor…întoarce-te curând!

În clipa-n care vântul îl asculți,

Ori păsări albe-n ram cântând,

Atingerea de floare de cais, să simți,

Să nu te-mbete-al ei parfum…

                                    întoarce-te curând!

Iar dacă ploaia te îmbie la visare

Și se strecoară-n mintea ta adânc,

Și te învăluie cu o îmbrățișare,

Inima mea te cheamă…întoarce-te curând!

Gândul de luni

Și cred că încă mai era ceva,

Ceva ce n-am avut curaj ați spune,

Crude cuvinte rătăcite undeva,

Ce-n timp s-au transformat în vorbe bune…