Frunza 

Toate mi-au fost frumoase și totul mi-a fost perfect lăsându-mă să sper la…eternitate.
În primăvară eram crudă și neștiutoare, mă lăsam vizitată de câteva albine curioase, dar repede m-au abandonat când și-au dat seama că nu-s floare și nu pot obține de la mine nimic interesant. În schimb când m-au căutat razele de soare m-am lăsat mângâiată, răsfățată chiar până am simțit că mi se schimbă culoarea…cineva mi-a zis că trebuia să-mi pun o cremă protectoare, dar mie îmi plăcea nuanța ce am căpătat-o, un verde viu de persoană puternică și viguroasă.
Se făcea din ce în ce mai cald, apă aveam puțină, noroc că noaptea se porneau sistemele de irigare, dar eu tot nu mă răcoream…așa este vara. Rugam atunci vântul să bată cu putere și să împingă vreo doi nori posomorâți, și când le spuneam că sunt urâți și triști începeau să plângă cu picuri mari și repezi.
Daaaaa, asta răcoare, mi-am potolit setea, mi-am spălat fața, apoi le-am mărturisit adevărul…că sunt cei mai frumoși pufoși răcoroși…ei mi-au zâmbit, și-au lăsat din nou razele de aur să-mi încălzească verziciunea…
Au trecut zilele, lunile, anotimpurile ca o părere…de fapt nici nu mi-am dat seama doar când am văzut copiii care în loc să vină să se joace în parc, ca de obicei, aveau ghiozdane și mergeau la școală…atunci am înțeles…e toamnă…
Aflasem despre ea de la un bătrân brad ce-mi stătea alături…ai grijă cu toamna, e prefăcută, te răcorește, dar îți fură culoarea, îți va da alta în schimb, cam ștearsă, neclară…ruginie…și asta nu e tot, la final îți va lua sufletul…
Fericirea mea luase sfârșit, întrebam zi de zi copacul dacă m-am schimbat la față, iar când vântul bătea mă țineam cu toate forțele…până într-o zi…
Și-acea zi a venit, nu am presimțit…una ca toate celelalte, doar că forța-mi slăbise…și m-am desprins de copacul ce încerca din răsputeri să mă prindă cu crengile golașe…dar n-a putut…și am zburat purtată pe aripi de vânt, mult timp…
Nici nu știu cât am dansat prin aer, alături de alte surate, de toate formele, de toate culorile…și deodată m-am gândit că sunt un fluture, unul multicolor pătat de infinitatea de pensule ale toamnei…și am zburat fericită, mă învârteam și chiuiam în văzduh știind că poate fi ultima bucurie înainte de…
Vântul dintr-o dată s-a oprit și-odată cu el mi s-a oprit și zborul…am căzut răsucindu-mă direct la picioarele unei fetițe care m-a ridicat privindu-mă mirată dar și bucuroasă: exact de culoarea ta aveam nevoie să-mi termin proiectul…fluturi în natură.
Am zâmbit trist, dar știu că măcar pentru eternitate nu voi rămâne un vis imposibil: o frunză ce-a dorit să fie fluture…mulțumesc toamnă!

Anunțuri
Publicat în Sin categoría | Etichetat , , , , | 7 comentarii

Aripi 

Îți amintești când aripi diafane-aveam,
Cusute-n fir de-argint și de mătase.
Prin roua dimineții ne rostogoleam
Înghesuindu-ne apoi în a melcilor mici case

Îți amintești cum ploi de dor ne cuprindeau
Și ne udau înfiorând întreaga piele,
Ne-am parfumat cu florile de curcubeu,
Uscându-ne culoarea cu praful fin de stele.

Îți amintești când aripile ne-au fost luate,
Doar pentru că am îndrăznit să ne iubim,
Și mână-n mână am mers tot mai departe,
Și fără a aripi am jurat să nu ne despărțim.

În calea noastră de-om găsi o aripă căzută
Vom știi c-altă iubire sinceră a învins
Doi îngeri goi pornind pe-o cale nevăzută,
Azi își trăiesc povestea ce au avut-o în vis.

Publicat în Sin categoría | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Liniștea 

se-ntinde peste zări,
o liniște prea neagră,
ce-ncearcă să cuprindă,
suflete-n a ei gheară.

Publicat în Sin categoría | Etichetat , , | 1 comentariu

Viața cu chirie

Se scurge viața printre degetele răsfirate,
Nu am idee cum să fac s-o încetinesc,
Poate-am să dau tot ce-i inutil la o parte,
Să-mi fie lângă inimă doar ceea ce iubesc.

Nu am crezut că am să plec vreodată,
În lumea asta mare ca să-mi fac un rost.
Și-n loc să facem să se miște țara toată,
În ochii”aleșilor” îs doar un căpșunar prost

Se miră și străinul cum de le suntem slugi,
Când țara noastră-i mândră și bogată,
Și ne-am lăsat părinții, și-ai noștri prunci,
S-aveți voi libertatea ca să o furați toată.

Și-s tristă azi că rădăcinile s-au dus,
Cu zâmbet cinic ele au fost tăiate,
Și aripile fir cu fir, de tot, mi-au smuls,
Să nu mai pot zbura în altă parte.

Acum aștept și stau în viață cu chirie,
Mă-ntreb și eu, oare cât voi mai rezista,
Cănd vor veni din urmă „cei care ne mână”
Cu două semnături și pe-asta mi-o vor lua.

De-aceea-mi fac puțină ordine prin viață,
Și mă gândesc, ce aș putea să fac cu ea,
Când mi-o vor vinde ” imunii” ca la piață,
Măcar ai mei copii să poată-atinge o stea.

Publicat în Sin categoría | Etichetat , | 1 comentariu

Gândul de luni

 Ne afundăm mai mult în toamnă,

Ne zgârie cu ramuri reci și gri,

Dispare strălucirea unei doamne,

Lăsându-i loc unei lungi agonii…

Video | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Toamna tăcută

Toamna mea tăcută, îngândurată și înserată…










Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 7 comentarii

Nu te doresc…

Sub masca frumuseții tale,
Se-ascunde-un suflet rece, trist,
Porți doar veșminte cu zorzoane,
Te plimbi cu pas bolnav și pesimist.
Nu te doresc prin prejmă-mi, Toamnă,
Mi-alungi chiar orice zbor de rândunică,
Și te fălești precum o mare doamnă,
Atoateștiutoare de gusturi, artă, carte,
Dar pe sub mantia de frunze moarte,
Se-ascunde doar o biată bătrânică.

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 22 comentarii

Zâmbet 

Zâmbește Toamna, palid, cu-n surâs amar,
Și-i tot plâng frunzele cu marginile roase,
Să pot zări pe chipu-i, un strop de nectar,
Cred c-am să-i țes un zâmbet de mătase.

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 10 comentarii

Gândul de luni

 CUVINTE ASCUȚITE

 În fiecare clipă se nasc mii de cuvinte,

Le vărsăm la-ntâmplare ca dintr-un pocal,

Ca niște fantasme se vâră prin minte,

Capătă forme de ură și înfig un pumnal.

Video | Publicat pe de | Etichetat , | 5 comentarii

Gândul de luni

Mai lasă-mă s-alerg prin ale tale vene,

Și rădăcini să prind în inimă-ți și-n gând,

Să-ți alung frica, din somnul de pe gene,

Să mă strecor suav prin ochiu-ți lăcrimând.

Mai lasă-mă să cred că sunt frumoasă,

Când chipu-n al tău suflet mi-oglindesc,

Iar inimile noastre cusute cu-ața groasă, 

Se-adăpostesc de vânt, iubirea și-o trăiesc.

Video | Publicat pe de | Etichetat , , | 8 comentarii