Iarna din noi

Mimez doar că respir,
mi-e temă să nu pierd
iubirea prin toți porii…
Spune-mi de ce mă arde
privirea ta și simt,
cum se-nfige-n piept ca un glonț…
Totul s-a schimbat în vânt…
iubirea, promisiunile,
amintirile …și tu…
Eu te numesc cerul meu,
chiar dacă-mi ești un infern,
doar lângă tine, simt
cum îmi cresc aripi…
Spune-mi, cât va mai dura
iarna asta dintre noi…
am de gând să-mi aduc
primăvara în inimă…
Sper că nu vei căuta
în fiecare îmbrățișare…
privirea mea, mirosul meu,
gustul meu…pe mine…
măcar pe tine să nu te minți…

25/02/2020©gvenette

Despre vorbebune

...dacă s-ar putea vedea cum se transformă în floare toată durerea ce respiră din cicatrici...
Acest articol a fost publicat în Nostalgie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Iarna din noi

  1. Mi-a ajuns la suflet! 👏👏😍

    Apreciat de 1 persoană

  2. Masha zice:

    Atât de frumos scrii!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vous êtes merveilleuse. J’apprécie de visiter votre site. Vous êtes merveilleuse.
    Amitiés
    Didier CELISET

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu