A doua viață

Deodată se auzi un sacadat bip,bip,bip…după care înfiorătorul biiiiiiii…

Și-atunci mi-arunc privirea către ea…inima…ce stătea cu spatele la mine, furioasă…

-Ce faci? Mă lași acum? Ea nici nu mă privește, continuă cu aceeași poziție de ignorare…

-Nu te-nțeleg, te-am protejat atâta timp, am avut grijă de tine ca de nimeni altcineva…

Ea se întoarce cu fața către mine și mă privește cu o sprânceană ridicată ironic…

-Ai avut grijă?? Dar ce anume ai făcut pentru mine?

  • Am trăit sănătos fără țigări, alcool, mâncare nesănătoasă, nopți nedormite…

  • Așa, și? Oare doar de atâta am avut nevoie? 

M-am așezat în fața ei, mi-am încrucișat picioarele…era timpul să avem o discuție sinceră… cu inima deschisă…

  • Tu crezi că doar de hrană am nevoie? Te înșeli draga mea…am nevoie de sentimente… Când ai iubit ultima dată?

-Iubit? Întreabă-mă câtă suferință mi-a adus ultima iubire.

  • Ok. Spune-mi atunci când te-ai enervat ultima oară, când ai țipat și-ai bătut cu pumnul în masă susținându-ți punctul de vedere?

-Dar eu nu pot să bat cu pumnul, sunt femeie, trebuie să fiu calmă, pacifică…

-Aaa deci trebuie să taci, să-ți înghiți furia, nervii… Bineee, atunci spune-mi când ai făcut ceva pentru tine: să te plimbi prin ploaie, să fredonezi în timp ce mergi pe stradă, să asculți păsărelele, să privești un zbor de păpădie…hmm…când?

-Cine are timp de toate, nu am timp de pierdut!

-Greșit! Spune-mi, draga mea, ce sunt eu pentru tine?

-Ești motorul corpului meu, de aceea încerc să te țin departe de griji și viață dezordonată.

-Motor…vezi aici greșești… Sunt viața corpului tău, mă hrănesc cu sentimente, nu contează de care: iubire, furie, tandrețe, gingășie, asta înseamnă viață…astea-mi pompează sângele, mă fac să vibrez, să simt…să trăiesc… Nu-mi oferi nimic din ce ți-am enumerat, mă simt inutilă…nu simt nimic…

Mi-am țintuit privirea în pământ, iar tăcerea s-a așternut între noi grea, apăsătoare…

-Și-acuma…eu…ce fac…

  • Hmmmm…aș putea să-ți mai dau o șansă…aș putea să mă întorc la tine, dar dă-mi locul cuvenit în viața ta…dă-mi bucuria de a trăi…

Am privit-o cu lacrimi în ochi și ne-am îmbrățișat…

În jurul meu era multă agitație, îngeri albi se învârteau grăbiți ascultând îndemnul unuia ce părea șeful lor…”repede, o pierdem”…

După un cutremur în pieptul meu, am deschis ochii în timp ce aparatele și-au reluat ritmul normal, iar îngerii în loc de aripi…aveau halate albe.

Mi-am dus mâna la piept…da era acolo…trăia, ne-am zâmbit una alteia și ne-am promis că vom fi fericite…
 

Anunțuri

Despre vorbebune

visând cu ochii deschiși
Imagine | Acest articol a fost publicat în DE SUFLET și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la A doua viață

  1. Emoţionant! Chiar aşa… doar cu hrană se poate supravieţui dar pentru a simţi că trăim avem nevoie de mai mult.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Frumos articol, mi-a ajuns la inima!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Beta zice:

    E nevoie in viata sa le traim pe toate, sa ne invatam lectiile pentru ca sa multumim nu numai inima dar si spiritul. Altfel tot vom poposi pe aici si vom lua totul de la capat pana vom invata. Un sfarsit de saptamana cu putere sa trecem peste arcul de foc care ne-a fost anuntat ! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s