Dansul Vântului

GISELA

Din nou bate vântul, așa cum îmi place, parcă ar plânge și s-ar zbate ca o fiară hăituită și rănită prinsă în cursă. Atunci ador să mă cuibăresc într-un fotoliu încăpător, și bine învelită, ascultând fascinată vaietele lui și simt cum pielea mi se furnică din cap până în picioare.

Și văd aievea cum copacii se înclină ca într-un dans nebunesc al ielelor despletite și desculțe, cu părul curgându-le în valuri pe umerii rotunzi și goi ce se întrevăd prin bluzele verzi, diafane.

Și mă prind și eu în dansul lor amețitor, rotindu-ne iar, și iar fără oprire, când deodată simt cum brațe puternice mă cuprind și mă trag din vâltoarea fără sfârșit.

Sunt brațe vânjoase în care mă simt pierdută și neputincioasă. Și-mi ating părul jucându-se insistent cu buclele arămii, apoi mi-ating ochii și buzele și le simt căldura electrizantă. Simt cum mă topesc sub greutatea privirii  și-atunci mi-ascund…

Vezi articol original 142 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Despre vorbebune

visând cu ochii deschiși
Acest articol a fost publicat în Sin categoría. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s