Viața în culori

La început eram Albă…gingașă, firavă și delicată precum un ghiocel, dar cu multă dorință de a „intra” în lume…

Încet, încet am devenit Albastru…cu speranță, cu bucurie, cu visuri, cu energia adolescenței…

Roșu m-a invadat…cu prima iubire, cu primul sărut, cu pasiunea și neliniștea tinereții…

În perioada de maturitate am fost Verde…energic, cu puterea și capacitatea de a muta munții din loc. Un Verde care e la vârsta de a dobândi tot ce-și propune în viață…

Apoi am fost Galben ruginiu de toamnă…cu înțelepciunea și experiența valurilor năvalnice de ani ce-au trecut peste mine ca peste o stâncă, dar care a rămas de neclintit, cu încăpățânare…

…și dintr-o dată m-am trezit Negru…negrul neputinței, al imposibilității de a mai putea schimba ceva, al resemnării, al unei așteptări…inutile…sau poate a unei noi transformări în…Alb??