Numele meu…

Numele meu e… Rouã, când în alunecarea mea pe razele lunii, sãrut suav gingãsia petalelor de flori…

Numele meu e… Rãsãrit, când mã nasc acolo unde valurile nelinistite ale mãrii freamãtã, împreunându-se pãtimas cu albastrul infinit al cerului…

Numele meu e… Razã, când rebelã fiind, evadez din casa soarelui spre a mângâia o portocalã rotofeie ce se pârguie zemoasã printre degetele înfrunzite ale copacului…

Numele meu e… Ploaie, când picurii vietii dãntuie pierduti pe verdele crud al ierbii…

Numele meu e… Dor, când buzele tale-l soptesc, si mã învãluie cu îmbrãtisarea lor…

Anunțuri

Despre vorbebune

visând cu ochii deschiși
Acest articol a fost publicat în Nostalgie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Numele meu…

  1. Certainly very beautiful.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Tienes un nombre muy bonito, de verdad!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ce duios sună… numele tău!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mă gândesc că nu degeaba ai nume atât de frumoase. De fapt, se vede și se simte! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s