Ninsoarea florilor de zarzăr

Dacă mă-ntrebi de ce iubesc atât de mult primăvara, ți-aș răspunde tot cu o întrebare: păi cum să n-o iubești? E atât de gingașă, e diafană, e colorată, mai parfumată nici că se poate…e perfectă!

Când mă gândesc la primăvară  am în minte pădurea plină de ghiocei și toporași, grădina cu zambile și narcise înflorite, copacii toți în floare.

Cum să nu iubești primăvara după atâtea luni reci, albe sau gri, când totul capătă culoare, viață, pasiune, mișcare. Parcă și lumea intră în acest ritm alert după atâta timp de „hibernare”.

Dar cel mai mult de la primăvară ador zarzării, da, da, banalii zarzări cu floarea lor albă, pură, înmiresmată. Pentru a da o mai mare importanță femeile văruiesc primăvara pomii dându-le astfel un veșmânt potrivit cu această sărbătoare.

Iar când vântul aleargă jucăuș printre crengi apare minunea…ploaia florilor de zarzăr și cum tot satul e plin de zarzări, imaginea e de basm cum petalele dănțuie vesele pe notele vântului, câteodată e un vals, alteori un blues…

Nu știi care miros e mai puternic, fiecare floare în parte dorește să obțină primul loc, la parfum sau la frumusețe. Toate sunt minunate, chiar și firul ierbii ce iese timid de sub pământul negru ce a scăpat din sclavia zăpezii tirane.

Toți avem preferatele noastre, dar mie mi-e dor tare de ploaia parfumată a florilor de zarzăr ca niște pupici albi de copii inocenți.

O primăvară plină cu ploi de flori de zarzăr, cu multă culoare și parfum!🌸🌸🌸