Omul

Mi se întâmplă adesea să mă uit la o persoană, pe care o văd pentru prima dată, să-mi dau seama ce fel de om este. E curios faptul că prima impresie nu m-a înșelat niciodată, oricâte circumstanțe atenuante i-aș fi acordat.

Și tot încearcă, pe toate căile să te inducă în eroare că el nu-i așa, să te ” perie”, doar, doar să-ți schimbi părerea despre el. Nu că ar avea vreo importanță ceea ce cred eu, dar așa poate păcăli pe oricine, când te aștepți cel mai puțin.

E bine să ai încredere în oameni, trebuie să fii optimist în viață, dar ai încredere și în simțurile tale care stau întotdeauna în alertă. Privește-l totdeauna în ochi, ei sunt ferestrele sufletului, îți va evita privirea inevitabil, sau dacă are destulă prefăcătorie, te va privi cu nerușinare.

Dar după atâta practică…e greu să mai poți fi păcălit. Oricât s-ar ascunde, eu îl privesc ca pe o carte, nu tocmai interesantă, pe care te-ai plictisit s-o citești, dar trebuie să o termini și atunci o citești printre rânduri pentru a afla esențialul.

Ca și cărțile și oamenii pot fi citiți printre rânduri…